în incercarea de a găsi un loc bun să ne ascundem descopeream cât de mare e de fapt lumea noastră mică şi cât de multe locuri găsim...
de la teii din faţa blocului la galeriile din subsoluri...
printre maşinile din parcare(pe atunci mult mai puţine)...
de sub maşinile din parcare ieşeam plini de funingine...
jocul ţinea pâna târziu.
atâta timp cât nu erai prins
trăiai puternic sentimentul că esti viu...
iar când erai în tabăra cealaltă încercai sa intuieşti
posibilele locuri unde se ascund fugarii,
să-i scoţi din cuiburi şi să-i fugăreşti.
era un joc de roluri; se intra-n pielea personajului.
apoi se schimba blana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu